Translate

miercuri, 15 aprilie 2015

Fa-ti timp sa afli cine esti

       Intr-o lume atat de costisitoare, atat de materialista, atat de fixista, tu cine esti?
Mai stii ce-ti doreai cand inca iti permiteai sa visezi?  Mai stii cum iubeai cand inca indrazneai sa te indragostesti la prima vedere? Mai tii minte cum se simte o clipa de liniste atunci cand mintea nu-ti e chinuita de intrebari, probleme, scenarii, griji? Mai tii minte cand te-ai intalnit ultima oara cu tine si nu v-ati certat?
      Acum ca am amintit de toate astea parca, iti vin prin minte momente frumoase, simple, gratuite care-ti dezvaluie un alt om. Unul diferit...mai vesel, mai tanar, mai fericit, mai liber. Nu seamana mai deloc cu tine nici la interior, nici la exterior. Stii asta si te supara acest fapt. El e dovada ca anii ce au trecut te-au indepartat de tine.
     Uneori nici tu nu stii cine esti? Speri ca ceilalti din jurul tau sa stie si sa-ti spuna, dar toti suntem pierduti intr-un fel sau altul. De ce? Nu se stie.
     Poate ca ne-am ratacit pe drumul presarat cu iluzii si fantasme, puse acolo in mod voit de picatura neagra ce exista pentru a echilibra picatura alba.
Desi pusa sub blestemul "negrului" nu trebuie vazut doar raul din ea. Isi are rolul ei in universul cosmic, ai caror copii suntem.
Pe masura ce crestem ne pierdem inocenta. Picaturile se amesteca si noi ajungem sa fim gri.
Gri e ceata densa ce ti se aseaza pe ochi atunci cand esti orbit de furie, gri e plumbul gloantelor ce pun capat unei vieti dupa care multi ochi plang, gri e lama e taie in doar cateva minute trunchiul copacului cu radacini adanci, ce i-au trebuit zeci de ani sa se inalte pentru a simti vantul printre frunze, gri e sunetul surd al verighetelor ce rostogolesc pe holurile tribunalelor cazute de pe degetele unor oameni care inca se mai iubesc si gri e cerul atunci cand Dumnezeu se supara pe noi.
Si noi suntem gri, dar nu suntem griul ala ce nu aduce nimic bun.
Noi suntem griul compromis. Suntem griul din operele lui Rembrandt, Picasso, El Greco. Suntem cel mai frumos gri din cate exista.
Asa-i ca picatura neagra ce ne tulbura inocenta nu mai pare atat de cruda? Si nici nu este ea cea datorita careia te intrebi cine esti.
 Noi suntem vinovatii. Noi cu gandirea noastra inflexibila, noi cei care suntem incapabili de a nu judeca si a nu condamna tot ce indrazneste sa existe sub forma in care se simte vie. Noi toti, ce am creat o lume pe care uneori o uram, tot noi suntem cei ce ne revoltam impotriva ei si ne intrebam cine suntem.
Fa-ti timp, cat inca mai ai.
Si in timp ce-ti irosesti secundele, ce devin ore, apoi zile, ca intr-un final sa ajunga sa treaca ani pana sa ajungi sa-ti faci o idee despre tine, priveste culorile de pe aripirile unui fluture si invata de la el ce inseamna sa nu-ti fie teama sa fii unic. Descopera blandetea din ochii unui leu ce priveste la caprioara ce se aproprie de el si invata de la acest pradator ce refuza o prada grasa si usoara doar din simplu motiv ca nu ii este foame. Cauta in tot timpul asta pe care il irosesti o insecta ce respira doar o zi si inclina-te in fata puterii ei de a trai, de a iubi, de a descoperi lumea si de a se stinge multumita ca a fost binecuvantata cu darul vietii pentru o zi.
Si dupa ce afli cine esti, sa nu mai uiti niciodata!